Toți discutăm despre datoria externă a României, dar nimeni nu intenționează să măsoare aecastă datorie, care chiar dacă nu vrem să recunoaștem, creste pe zi ce trece. Bogdan Munteanu se întreba retoric, "de unde să restituie 4,5 milioane de irlandezi 85 miliarde, iar 10 milioane de greci - 110 miliarde, cu dobânzile aferente?". Eu mă întreb de unde o să restituie românii cele peste 90 miliarde de euro, când suntem numai 23 de milioane, iar locuri de muncă au aproximativ 2 milioane de români ? În acest punct se găsesc analistii să-și arate știința, explicându-ne că "nu e chiar așa". Dar cum e ? Probabil mai rău. Datoria externă este plătită zilnic de către plătitorii de impozite și taxe. Cuantumul acestora apasă preponderent pe umerii celor care au un loc de muncă, iar aceștia sunt mai putin de 2 milioane. Pe "cap de om" revin aproximativ 45000 euro. Știu, vor sări în sus toți "analiștii" să-mi explice că iar "nu e chiar așa". Dar cum e ? Mult mai rău. Sunt eu pesimist ? Să ne amintim, chiar dacă orientarea doctrinară de partid nu ne lasă, că pe vremea "împușcatului" ne-am chinuit vreo 15 ani să restituim 14 miliarde de dolari. Cât de bine ne-a fost ? Minunat, adică aproape că se murea de foame.
Soluția ? Pentru a găsi soluția trebuie, mai întâi, să întelegem în ce situație ne aflăm.Vrem sau nu vrem, implacabil, realitatea ne zdrobeste zilnic, confirmând ceea ce analiștii nostri nu sunt în stare să înțeleagă. Aceste datorii marchează definitiv viitorul României, pe termen lung.
Probabil nepoții noștri se vor întreba stupefiați cât de tâmpiți au fost bunicii lor, așa cum ne-am întrebat și noi în urmă cu vreo 20-30 de ani. Guvernanții noi ni i-am ales, iar sclipirile lor de inteligență ne-au adus întotdeauna în poziții deosebit de incomode. Cât timp trebuie să mai treacă pentru a întelege lucruri atât de simple ? Dacă pe vremea lui Brucan timpul se măsura în zeci de ani, de-acum se va măsura în generații. Deci, probabil, nepoții noștri vor rezolva această problemă, de nerezolvat pentru cohortele de incompetenți care ne toacă zilnic agoniseala, cu aerul tâmp al imbecilului perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu